maxime si cugetari vol. X

a bagat marfa noua la magazinul cu maxime: „extra fucking the ordinary”! clar vreau!

normalul zdruncinat

maxime si adanceli

drama e o gluma care o ia razna aka o gluma proasta!

putu maximal al filosofiei

barbatul femeilor

dumnezeu este barbatul tuturor femeilor singure….

Mana cereasca

christmas wishlist

si cum a fost? a fost asa cum te asteptai sa fie? te-ai umplut de ura? a meritat efortul? mai ai temeri? te mai preocupa lucrurile care te preocupau inainte? mai ai nervi? ai gasit ce cautai? gata te opresti? ai obosit? ai nevoie de laude si incurajari? mai simti ca lipseste ceva? mai ai creieri? nu i-ai facut praf intre timp? planifici sa-i omori? cum? ma-ta stie? ti-ar rupe capu daca ar afla? o mai duci o vreme? fara sa fumezi? te-ai cretinat clar? ma-ta s-a prins? ti-ai redescoperit vechile pasiuni? te sperie? e de rau? cat de rau? ma-ta s-ar da sacadat cu capu de masa? si cum ai de gand sa o rezolvi?

decretul pentru noiembrie si decembrie viitoare

integrare in eludarea absoluta

vreau sa stiu ce trebuie sa ma fac atunci cand ma fac mare ca sa am imunitate! de toate felurile/tipurile/sortimentele/soiurile, sa fie, ca sa am de unde alege, in functie de dimeniunea cerculetului pe care il am pe creieras intr-un anumit moment al zilei:

imunitate diplomatica – pentru ca uneori simt nevoia acerba sa ma joc de-a soldatu american si sa conduc absolut neglijent, cu talpa piciorului drept lipita de covorasul stramb de la Proprietatea Personala, in preajma pietonilor nesimtiti…nu sariti in sus, nici soferii cu stratu de sorici cat casa nu sunt exclusi!

imunitate a organismului – pentru ca nu rar mi se intampla sa vreau sa ma joc frumos cu diverse „otravuri”, dorindu-mi in acelasi timp ca numarul de neuroni sa-mi ramana constant (P.S. – cica la o betie mor 10.000 de d-aia mici de fac pe cunoscatorii)

imunitate emotionala – pentru ca nu exista nimeni si nimic, in afara de persoana care tasteaza acest text (si poate si crescatorii de profesie, dar sa nu exageram ca li se urca la cap), evident, care sa merite orice fel de investire emotionala… de nici un fel/categorie/sortiment…nimic, zero barat, rien, vid, gol, sec, plat, bezna…

basmaua curata

apa indianului mioritic

pe principiul ghid urban, iata cum poti sa faci ca sa iti iei bataie in intersectie, in trei pasi simpli…si daca esti bine situat intre table pe roti care te transporta din punctu A in punctu B, contra unei sume modice de aproape 6 roni pe litru, poti macar sa iti atragi niste pumni mangaietori pe capota….d-aia de lasa indicii de tipu: pe aici a trecut pumnu furios al unui „indian” mioritic.

pasul 1:  pozitionarea: asteptand la semafor, perfect regulamentar, doar putin cu botu pe trecerea zebrata.

pasul 2: aparitia: se infiinteaza pe trecere un tuciuriu, care si-a asortat la culoarea-i intunecata un tricou rosu aprins, o posetica atarnata stregareste si postareste pe o parte (macar sa imite o meserie decenta, daca tot nu practica nici una) si o sticla de apa la jumate – nu dam nume ca nu face reclama nimanui, decat tiganului.

pasul 3: deductia logica: tiganul se indreapta in pas normal spre botu tablelor pe patru roti…adrenalina incepe sa pulseze si vad negru in fata ochilor: daca asta imi spala geamurile mor de ura. cand nu aveam stergatoare si as fi dat o lanseta d-alu tata pentru un parbrizac pus pe treaba, nu gaseam nici unu…acu ca am geamu ca lacrima, asta vrea sa mi-l mozoleasca? nici gand.ma apuc, cu ravna si un car de draci, fac semne manuale si craniene cum ca NU vreau asta, apoi dau si drumu la stergatoare sa vada de ce ma joc de-a catarul.

na, acu voi daca vedeti unu negru la intersectie insotit de o sticla de apa, nu va ganditi imediat ca va napadeste pe parbriz????

ei bine, vazand agitatia de la mine din masina, neaosul „indian” s-a oprit din mers si a grait astfel:

„imi bag pula bah, ca traversez, nu vreau sa iti spal geamu” – evident ca nu a fost tiganu atat de politicos, da am mai cenzurat si eu nitel, de amoru artei asa…

noroc chior ca nu a fost mai ofensat, sa imi rupa un stergator si sa ma bata cu el…ca sa aiba si fratii lui ce manca pe viitor.

apa buclucasa

 

sponsorizarea sclavagismului

cand esti usor mai proasta ca o matura de nisip ponosita, atunci, ca sa te scoti cat de cat iti iei un sponsor….dar, cumva nici asta nu are nici o sansa sa te scoata complet, pentru ca esti fix atat de proasta ca o matura tocita….si atunci, ca sa se scoata el in fata ta, adica sa poata sa si-o scoata in continuare in fata ta, iti cumpara o plantatie…dar nici macar sponsorizarile nu pot face minuni, pentru tu esti atat de proasta, asa ca in loc sa ii sclavuiesti tu pe altii, te sclavuiesc altii pe tine…pedeapsa capitala pentru plantatia care a facut pact cu diavolu sponsorizarii este ca esti prea proasta chiar si pentru un sclav….

paradoxu sponsorizarii de succes si prostia fara limite

ruperea blugilor rupti

bine ca nu toti soferii sunt ca mine pentru ca altfel sigur imi rupeam blugii mei deja rupti…cam asa:

ma urc pe role si purced catre intrarea in parc, dand lin din cele doua picioare stangi din dotare, stanga dreapta.

cand ajung la trecerea de pietoni cu scuaruri multiple pe mijloc si semafoare nesincronizate, ma hotarasc sa nu o iau pe trotuare, pentru ca a avut videanu grija sa nu te poti urca pe ele nici cu scara, d-apoi cu rolele, si ocolesc elegant printre treceri….

apoi in timp ce ma grabeam sa ma bag la adapost ca vine o masina din spate, iau o piatra/groapa sau ce mortii ei era si cad, de la o inaltime considerabila (plus role) fix in cur (asa frumos si perfect drept, la 90 de grade), acolo unde blugii mei rupti nu sunt deloc rupti, insa au potential sa devina foooarte rupti, pentru ca:

va mai amintiti masina care venea din spate…..ei bine, la fel de brusc cum am cazut eu, a franat si soferu, da asta nu l-a impiedicat sa se opreasca cu bara lui din fata fix in spinarea mea dorsala si sa ma impinga, pe cur, caci asa stateam, am stabilit asta deja, putin mai in fata….nu mult, asa putin, o taraiala, dar cat sa existe pericolu sa mi se rupa blugii.

nu va ingrijorati blugii sunt bine…nici macar foarte murdari in fund nu sunt….

in schimb, de la cele doua masaje dorsale primite unu dupa altu, acu am un junghi in coaste si mi-a fost imposibil sa stau pe vreo bancuta in parc.

plimbarea relaxanta si coastele destinse

stare de nestare

asa chestie dea-n-doaselea ca o stare de nestare, cand te macina si te seaca si nu stii cum sa mai stai si cu ce sa-i mai dai sa-ti iasa din ce ai sub palarie batzaiala aia continua, nu exista…pe principiu: daca nu stii sursa, nu ai ce anihila prin deces. mai ales ca starile de nestare nu urmeaza niciodata acel principiu jurnalistic de baza: incrucisarea de surse…adica mereu te lovesc fara sa stii de unde si cum si ce trebuie sa moara ca sa scapi….

anihilarea sursei inexistente

ghinion de nesansa

daca cromozomii ar fi avut un pic de haz, ar fi putut sa ma cheme Costica si situatia ar fi fost putin alta….dar nu, au fost seci ca un ananas caruia nu i se smulg frunzele corespunzator…

sensul care pare ca nu e

curierat cu pretentii

Prin faptul ca sunt mari finantatori de plantatie, indivizii de sustin financiar indeplinirea de activitati independente si-au consemnat intr-o condica nescrisa dreptul de a le fi livrate chestii in absenta….

de altfel s-au inventat si proprietari de sclavi care s-au gandit sa ii ajute pe finantatori sa primeasca chestii in absenta: se numesc livratori cu autobuzu/bicicleta/picioru sau livratori de lux: aia cu scuter.

atributiunile lor sunt demne de putina chinuire intelectuala: preiei plicu il duci unde ti se spune, il lasi acolo, in timp ce un sclavuletu de pazeste usa – aka aia de se culca cu sefu – da cu autograf pentru el.

si totusi unii insista, in lipsa propriei activitati intelectuale sa o futa pe a mea, insistand ca smecheru ala de sta la birou tre sa-si miste fundu fix in momentu in care livratoru lor mic si nemernic ajunge cu plicu, ca sa autografieze pentru el…si nu numai atat, insa se insista, absolut direct si imperturbabil ca livratoru mic si neinsemnat trebuie sa il sune pe numarul lui direct pe smecher ca sa-l someze la autograf…ha!!!!

muriti mah ca nu ma joc cu voi!

circuitul fierului vechi din poarta in cine stie

prin zona de convietuire a celor doi datatori de viata se perinda uneori niste fetze vesele (in special seara, dupa anumite ore la care si aspiratoarele de purici dorm) de iti vine sa le redecorezi…totusi nu sunt fetze locale, ci, mai degraba, plimbarete…

atat de plimbarete incat intr-o seara s-au hotarat sa plece la plimbare insotiti…si nu de oricine, caci le place compania selecta, care sa le aduca si niste foloase….insotiti de poarta de fier a datatorilor de viata….cum ce fel de fier, d-ala vechi de iti aduce clar d-o bere doo….

asa ca se trezeste nevasta participantului la aparitia mea pe lume ca o floare senina si suava si se duce sa descuie poarta…cand se uita atenta in fata, constata ca are o priveliste de ansamblu extrem de larga asupra curtii de vizavi…curte care se afla tot sub semnatura florii despre care discutam acum…usor uimita, crezand ca a fost cafeaua prea slaba, se freaca la ochisori…acestia, si mai uimiti incep sa iasa agale din orbite, pe masura ce creierasu proceseaza exact motivu pentru care expunerea la gradina din fata este maxima…

acu, ce-i drept, nu putem acuza pe merit pe nimeni….e posibil ca poarta sa se fi plictisit sa stea asa acolo degeaba si sa-si fi luat singura balamalele la spinare si sa se fi dus la fier vechi sa se vanda pe 0.4 roni kilu….pentru ca fiind tare de creieri, e normal sa se vanda ieftin ….sau e posibil sa fi vazut fetzele vesele si sa le fi rugat insistenta si cu lacrimi de ulei proaspat utilizat in balamale sa o faca sa se topeasca de placere….

poarta plimbareata…si sfarsitul ne-elucidat

playlist agresat in rating

o stiti p-aia cu unii oameni au cate o pasarica la cap (nu in sensu kinky!!!!…ufff), altii au un stol intreg?!

ei bine, din categoria ma lupt sa am stoluri si stoluri va prezint mai jos urmatoarea conversatie:

cunostinta: „vaaaai, calculatorul a ramas pornit toata noaptea!!!!” – aici ii dadea cu miortaieli acute si din tonul vocii reiesea clar o afectare profunda, spre lamentare, mai ceva ca la marii clasici morti de mult timp, care prevestea cel putin un sfarsit tragic pentru adunatura de table…

io:”pai si ce se strica asa usor?” – simtul practic nu m-a ghidat nici o secunda pentru urmatorul raspuns:

cunostinta: ” nuuuu, dar a cantat muzica din playlist aiurea si acum mi s-au stricat ratingurile la cantece!!!!” (in traducere libera pentru cei cu maxim una doua manii/pasarici la creieri: a pleiat ala in draci toate piesele de pe lista, dupa propriul lui creier de tabla, fara sa tina cont de doleantele si preferintele posesorului, posesor de multe stoluri adica, posesor de doleante extrem de precise in materie de sunete lalaite …. asadar si prin urmare, in traducere si mai libera: playlistul al mai bun dintre alea mai bune, cu rating se tine si, cand ratingurile scapa de sub control, se lasa cu activarea stolurilor la matineu).

morala 1: nu va lasati inselati, tehnica tre sa se invarta dupa preferinte, nu invers!!! NU ratingu face legea…nu-i normal sa nu skipam o piesa, ca se strica ratingu, sa nu intrerupem o piesa, dam forward pana aproape de finish, ca stricam ratingu, sa nu adaugam piese noi nu stiu cum…ca se strica ratingul, evident!

morala 2: pe o scara de 1 la 10, care este ratingul pentru nivelul de manie al posesorului? :))

morala 3: singura parte perfect satisfacuta din problema de mai sus a fost calculatorul, care si-a facut o noapte intreaga de cap, intr-un playlist d-ala cuminte si ordonat, mai ceva ca o fata mare!!!

calculatorul satisfacut si ratingul futut

 

alerga-te-as cu flori

din ciclul ce se mai intampla prin vietile cunostintelor trebuie facut public, de 8 martie una dintre cunostinte a beneficiat de tratament masculin specific zilei…

respectiv s-a prezentat masculu cu buchetu de flori aferent…cunostinta, vazandu-l ca vine incarcat cu flori si cu fatza pe care se vedea ca spera sa obtina favoruri mai mult sau mai putin sexuale direct proportionale cu suma incasata de tiganca de a vandut buchetu, s-a gandit ca desi a vazut ca el intra pe o parte a parcarii, dotat cu mormanu de 8 martie, e un moment bun sa nu-l astepte fix acolo, unde era in masina, ci sa dea roata si sa il ia fix de la intrare…

intentia a fost buna, da asta nu te duce in rai tot timpu….pentru ca masculu, dornic sa scape dracu odata de ditai buchetu, inainte sa-l vada tot centru orasului si toti adolescentii de la liceu langa care se intampla scena ( penibila umoristica)a luat-o dupa mandra si masina ei plimbareata….

ce nu a anticipat flacaul a fost intoarcerea in cerc, fix pe partea cealalta a mandrei zane…ceea ce a presupus cale intoarsa cu acelasi buchet in brate, sperand ca de data aceasta diva sta cuminte locului si se scapa si el dracului odata de aglomerarea aia de trandafiri din bratele lui…

tanaru don juan a ajuns intr-un final sa inmaneze buchetu divei…buchet usor jumulit, dupa atatea ture dracesti prin parcare, ca si orgoliu individului, de altfel, care s-a autosesizat ca sa alerge femei cu flori nu i s-a mai intamplat ….

atacatoru de muieri inarmat cu buruieni

mimizda lu gurita si umoru lu organu

Warning!!! acesta este un elogiu la adresa umorului de organ de protectie a maselor si va fi privit ca atare. daca aveti plangeri, injuraturi si alte pareri personale , va rog sa le pastrati pentru subiectele unde isi au locul…de asemenea sfatul este sa va abtineti si de la cine stie ce povestiri de fapte eroice ale organelor, ca nici pe alea nu le inghit…. fie vorba acum, cred ca asta a fost singuru organ care a legat vreo gluma vreodata asa ca…. dar nu discutam acum despre asta…

acum discutam despre gluma promisa in „cu si despre gurita„…

in momentul sesizarii mele facute organului cu privire la comportamentul extrem de violent al lui gurita (sesizare vadit inflorita, de dragul distractiei :D), cand organul era in deplina exercitare de duritate oficiala, mimizda lu gurita se hotaraste ca e un moment bun sa isi spuna si ea pasul, direct organului…si iata cum o vad pe duduita coborand sprintara din peugeotul agresat dorsal si la fel de sprintara declara, aratand spre mutra-mi ingenuua: „Domnu organ, nu a fost vina mea, aceasta fiinta proasta a intrat in mine”.

organul, perfect calm si fara urma de amuzament pe fata-i legala, ii raspunde: „Domnisoara, dar de ce ii vorbiti atat de urat. Eu v-am spus ca sunteti urata?”

Fata mimozei s-a contorsionat si schimonosit intr-o grimasa de soc incredibil de leana de cartier si a replicat, hiperventilata toata: „Ce, ma faceti urata?” cu o voce pitigaiata si cu indignare (draci, ca de indignare nu stie ea) sora cu ma-sa…..adica un fel de matusa indignata….

organul a raspuns imperturbabil: „Nu v-am facut…inca”.

in creierii mei era o debandada de neuroni care se tavaleau in hohote!

Momentul de glorie al organului peste mimizda